Biserica Sfântul Stelian - Lucaci
În anul 1736 mitropolitul Stefan al Tarii Românesti ridica, în marginea de atunci a Bucurestilor, „în mahalaua Lucaciului", cum spune actul de întemeiere, o biserica de zid cu hramul Sfântului ierarh Nicolae. Biserica înlocuia o alta mai veche, din lemn care, din trecerea vremii, se stricase. Aceasta probabil fusese înaltata de un boieras Luca, de unde si numele „mahalalei" de mai târziu, caci îndeobste, cartierele luau denumirea de la biserica ce deservea duhovniceste pe credinciosii „mahalalei" respective.
Biserica mitropolitului Stefan va dainui un secol, pâna la 1838 când va fi surpata la cutremur. Parohul de atunci, loan Calarasanul, va trece de îndata la înaltarea unei noi biserici, cu ajutorul a doi negustori macedoneni, Anghel Hagi Pandele si Constantin Athanasiu, amândoi angrosisti cu „boltile" (depo-zitele) la hanul de la Sfântul Gheorghe Nou.
Biserica va fi înaltata în scurt timp si sfintita de mitropolitul Nifon al Tarii Românesti în primavara anului 1842. Tot atunci, la cererea noilor ctitori, se mai adauga la hramul vechi, Sfintii Împarati Constantin si Elena, si Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil.
Necazurile nu vor înceta, caci la 23 martie 1847 biserica va cadea prada „focului celui mare", care a mistuit tot centrul Bucurestilor în ziua de Pasti, din neatentia unui copil care a aprins cu un foc de pistol fânul dintr-un hambar al hanului de la Sfântul Gheorghe Nou. Prin osârdia aceluiasi preot, loan Calarasanul, biserica va fi refacuta, desi ctitorii au pierdut din avere din pricina focului, dar în trei ani, biserica se afla în starea în care s-a mentinut pâna azi. Focul mistuise numai acoperisul si ceva din zestrea bisericii.
Preotul loan Calarasanul se va îngriji de buna chivernisire a bisericii unde pastorea, înzestrând-o cu „acareturi" (case) cumparate de el sau donate de diferiti crestini, cu odoare necesare cultului religios si cu numeroase carti religioase (se pastreaza la biserica manuscrisul unei Tâlcuiri a Apocalipsei de Andrei al Capadociei, dupa un manuscris brâncovenesc de la Mânastirea Cernica).
Pentru refacerea bisericii dupa incendiu a contribuit si Anton Pann, enorias al parohiei si cântaret onorific la strana dreapta a bisericii. Iar la moartea sa, petrecuta în noiembrie 1854, a fost îngropat în dreptul ferestrei proscomidiei bisericii, sotia sa, Ecaterina Pann, daruind bisericii casele în care a locuit sotul sau si vasta curte în care se afla tipografia, din strada Taurului nr. 20 (acum strada Anton Pann).
Întrucât dintre vechile odoare de la biserica mitropolitului Stefan, biserica a mostenit moastele Cuviosului Stelian si ale Sfintilor Haralambie, Elefterie si Onufrie, cu trecerea timpului a crescut evlavia pentru Cuviosul Stelian, încât a aparut ca principal hram cinstirea acestui Cuvios. Nemaifiind nici o alta biserica închinata ocrotitorului copiilor, cu vremea biserica a început sa fie cunoscuta ca Biserica Sfântul Stelian - Lucaci. Slujbele de fiecare miercuri savârsite în cinstea cuviosului si praznuirea numelui sau la 26 noiembrie atrag numerosi credinciosi din tot orasul.
În 1859 biserica este preluata în atentie de breasla „tutungiilor si cafegiilor" si a tuturor vânzatorilor de dulciuri si prajituri, a corporatiei ce se va dezvolta ca breasla a cofetarilor. Ziua de hram a acestora va fi „Izvorul Tamaduirii". Icoana breslei se pastreaza si azi în biserica.
La începutul secolului nostru, Pavel Negreanu, angrosist de pielarie, va darui bisericii icoana argintata a Sfântului Spiridon, patronul pielarilor si al cismarilor, biserica devenind astfel si loc de rugaciune pentru meseriasii pielari. În fiecare an, în ziua Sfântului Spiridon, se face slujba în biserica, de pomenire a donatorilor.
La cutremurul din 4 martie 1977, biserica a suferit stricaciuni, încât a fost necesara consolidarea bisericii, urmata de pictarea din nou a interiorului. Pictura s-a executat de pictorul Dumitru Banica în perioada 1982 - 1986, prin contributia a numerosi credinciosi. La demolarea Bisericii Spirea Veche din Calea 13 Septembrie, la aceasta biserica au fost aduse câteva vitralii, stranile si icoana de hram, sfântul Spiridon.
Din 1990 s-a organizat o editura parohiala, numita „Credinta Noastra", care a editat prima revista religioasa dupa decembrie 1989 (începând cu ianuarie 1990), si continua sa scoata carti de îndrumare crestina (colectia Crestinului ortodox), lucrari de teologie, manuale pentru scoli teologice, carti postale, iconite.
Din noiembrie 1970, la conducerea parohiei se afla preotul Ilie Georgescu.
O ultima precizare: În scriptele Serviciului de Cadastru al Primariei Municipiului Bucuresti, Strada Lucaci a început sa fie numita „Strada Preot Vasile Lucaciu". Nimic mai fals. „Mahalaua Lucaciului" figura -dupa cum am amintit mai sus, cu doua veacuri mai înainte de aparitia acelui semnatar al „Memorandumului" din Ardeal, preotul Vasile Lucaciu de la sfârsitul veacului al XlX-lea.
O „mahala" bucuresteana de acum trei veacuri este bine sa-si mentina numele consacrat de acte si documente fara schimbari datorate nu odata nestiintei sau superficialitatii unor edili de ocazie.
În curând biserica din „mahalaua Lucaciului" va sarbatori 300 de ani de existenta.
Preot llie Georgescu
