DREPTATEA, MORALA, CREDINȚA

DREPTATEA, MORALA, CREDINȚA:

Dreptatea, o cheamă cei plânși suspinând,
Dar iată în lume tot stă nedreptatea
Căci mult dintre cei ce conduc orișicând,
Prin goale vorbiri slăvesc bunătatea.

Iubirea, cu fală e des lăudată,
De oameni ce țara o stăpânesc,
Dar este din porturi mereu defăimată
Pe când cei sărmani cu greu mai trăiesc.

Credința, hulită de cei rătăciți,
Și greu ponegrită de cei farisei
Pălește în cei de patimi robiți,
Pe când mulți „creștini” la port sunt atei.

Curajul acelor ce viața și-au dat
Ca azi să fim liberi și demni zi de zi,
Acum e adesea din suflet uitat
Pe când cel nedrept tot vrea a răpi.

Unirea, demult e uitată și ea,
Căci mulți dintre cei ce ades stăpânesc
Se surpă în ei prin vorba cea rea,
Cu ură, răpire se războiesc.

Morala, o vorbă de mulți neștiută,
În vreme ce răul, răpirea domnește,
Când oră de oră în orice minută,
Cel fără de lege pe drept prăduiește.

Un mare cuvânt de mulți greu pierdut,
Speranța și traiul având demnitate,
Prin care în lupte români au avut
Puterea jertfirii pentru dreptate.

Morminte cu flori rămân printre noi,
Mereu lăudate prin vorbe nu port,
Curajul dreptății avut de eroi,
Acum pentru mulți ce trăiesc este mort.

Căci mila cea dată în scop ticălos
Ca omul să fie din demn, umilit,
Nu este urmarea ce Domnul Hristos
Sau cei dintre noi plecați au voit!

De este în lume, în țară cumva
Acel ce trăirea cea DEMNĂ dorește
De tace și lasă lucrarea cea rea
Aici și în Cer VINOVAT se numește!

Ana Georgiana Grigore