Arhive categorie: Pagina copiilor

Vindecărea îndrăciților din ținutul Gadarei

Evanghelia Duminicii vindecării îndrăciților din ținutul Gadarei:

1.Când Domnul nostru a venit
Pe mare în Gadara iată,
Doi îndrăciți a întâlnit
Ce au strigat atunci îndată:

2.”Iisuse, ce avem noi oare,
Cu Tine, Fiu al Domnului
Vii să ne chinuiești mai tare
Mai dinaintea timpului?”

3.Cei doi demonizați stăteau,
Printre Printre morminte, spăimântând
Pe toți cei care îi vedeau
Pe calea lor cumva trecând!

4.”Nu vrem să fim greu chinuiți,
De Tine!”, au spus ei atunci,
Diavolii fiind prin ei goniți
Prin ale Domnului porunci.

5.Căci diavolii strigau, nu cei
Care erau demonizați
Căci diavoli mulți erau în ei
De mult timp în cei doi aflați!

6.Căci diavolii din ei cereau
Să nu fie trimiși la greu
În iad, de care se temeau
Unde în chin stăteau mereu.

7.În iad trimiși ei nu doreau
Să fie, vrând a fi lăsați
În porci să intre Îl rugau
Pe Iisus diavolii spurcați.

8.Pe munte o turmă era
De porci, iar Domnul i-a lăsat
În ea pe demoni a intra
Dar porcii nu i-au suportat.

9.Ci toi în mare îngroziți
De pe acel munte sărind
S-au înecat, ca izbăviți
Să fie de diavol, murind!

10.Dar cei ce porcii îi pășteau,
În sate îndată mergând,
Cele plinite povesteau
Poporul în grabă strângând!

11.Iar oamenii cu toți venind
Pe Domnul grabnic L-au rugat
Să plece de la ei void
Căci teamă grea i-a tulburat.

12.Iar în corabie urcând
Hristos, îndată a plecat
Și în Cetatea Sa mergând
Marea din nou a traversat!

13.Dar noi, ce oare învățăm
Dintru această întâmplare
Când rele fapt tot lucrăm
Pe diavol noi nu primim oare?

14.Porcii în apă cu grăbire
Au ales chiar și a muri
Decât pe diavol în trăire
Să îl primească chiar o zi!

15.Dar omul, cum de pe pământ
Lucrează rău, astfel primind
Pe duhul rău în port și gând
A lui lucrări ades plinind?

16.Cum animale au putut
De diavol a se lepăda
Dar omul calea lui a vrut
Trăind robit de fata rea?

17.Au doară porcii mai buni sunt?
Ca oamenii sau noi ades,
Nu ascultăm Sfântul Cuvânt
Și ce e bun nu am ales?

18.Și diavolul se îngrozea
De iad, dar omul oare cum
Merge spre iad prin fapta sa
Nepăsător pe răul drum?

19.Cum diavolii Îl recunosc
Pe Iisus ca Fiul Ceresc
Pe când oameni nu Îl cunosc
Și fără teamă Îl hulesc?

20.Căci iată, mulți din erezie
Nu recunosc Dumnezeirea
Fiului Sfânt Cel din vecie
Care a smuls din noi pieirea!

21.Chiar și satan a glăsuit
Că Domnul ce îi poruncea
Să iasă din cei doi grăbit
Fiul Stăpânului Era!

22.Iar Fiul Tatălui Ceresc
E Una cu al Său Părinte
Iar Ei cu Duhul Sfânt plinesc
În veci Taina Treimii Sfinte!

23.Sunt diavolii mai credincioși,
Sau porcii ca oamenii poate
Care rămân tot păcătoși
Sau nu gonesc rău și păcate?

24.Domnul pe Cruce S-a jertfit
Ca omul mântuit să fie
Dar porcii mai buni s-au găsit?
Dând chiar satana mărturie?

25.Trebuie satan să Îl slăvească
Pe Domnul, ca omul creat
Pe Dumnezeu să Îl iubească
Prin fapte cu adevărat?

26.Dar două reacții mai vedem
Ce diferite se vădesc
Din care noi acum putem
Afla ce mulți trăind, gândesc!

27.Porcii pe diavol nu vroiau
Și prin pieirea pământescă
Din a lor trupuri îl goneau
Nesuportând să îl primescă!

28.Iar oamenii în schimb, văzând
A porcilor pierzare grea
Îl izgoneau pe Domnul Sfânt
Urmând astfel voirea rea!

29.Căci ei văzând cum au pierdut
Pe porcii lor, care erau
La primul târg buni de vândut
Prin care banii își scoteau,

30.S-au tulburat și greu mâhnit
Văzând pierzarea avuției
Prin care duhul lor robit
Pierdea tot Raiul veșniciei

31.Deci oamenii, acei creați,
De Domnul, Îl goneau acum
Iar porcii cei numiți spurcați
Pe diavol nu primeau nicicum!

32.Dar câți din noi nu sunt așa
La bogăție mult ținând
Și pe Hristos slăvind, de ea
E din belșug, voioși tot stând?

33.Dar cum o pierd, fără rușine
Gonesc pe Domnul dintre ei
Nevrâns să mai lucreze bine
Ci fiind vădiți la port atei!

34.Căci ei nu țin la duhul lor,
Cum chiar și porcii au ținut
Ci vor doar gustul pierzător
Al rodului lumesc avut!

35.Iar alții, cum avere au
Cum uită de Hristos îndată
Și în fărădelege stau
Cu viața lor mult întinată!

36.Căci își spun ei: Avem de toate!
Pe Dumnezeu cum să cinstim?
Căci toate cele adunate
Prin noi mereu le dobândim!

37.Și astfel pe Hristos hulesc
Ori nu păzesc Porunca Sa
Iar în păcat și rău trăiesc
Însă amar vor regreta!

38.Pentru că viața,hrana,tot
Averea, slava ce aflăm
Sunt de la Domnul Savaot
Ce vrea în pace toți să stăm!

39.Dar dacă noi Îl vom lăsa
Pe Domnul, avuții având
Și prin acestea vom lucra
Al iadului rod rău și crunt,

40.Osândă grea agonisim,
Și nici măcar nu vom putea
Prin ce avem ca să trăim
Voioși, căci plată grea vom lua!

41.Și o vom lua îndestulat
De nu am fost mulțumitori
Celui ce nouă tot a dat
Fiind ai satanei următori!

42.Să nu lipim inima cea
Ce o avem, de avuții
Scoțând pe Domnul dintru ea
Căci grea osândă vom primi!

43.Căci avuția e prădată,
Mărirea iute se sfârșește
Însă apoi, la Judecată
Fapta în veci ne osândește!

44.Căci duhul nu are valoare
Ce se exprimă în avere
Însă ce face apoi oare
De calcă azi Cereasca Vrere?

45.Să ne sculăm din adormire
Căci timpul își află sfârșit
Și nu luăm Sfânta Mântuire
De în păcate am dormit!

Ana-Georgiana Grigore

Așezarea în raclă a Sfântului Veșmânt

Așezarea în raclă a Sfântului Veșmânt al Maicii Domnului

1.Acum să prăznuim smerit
Dumnezeiasca așezare
A Sfântului Veșmânt cinstit
În raclă cu cinstire mare!

2.Cu toții azi să înălțăm
Cântări Măicuței Născătoare
Și cu nădejdi să alergăm
Cerând a ei ajutorare.

3.Căci astăzi a fost așezat
În racla Sfântă cu cântare
Veșmântul Maicii luminat,
A lumii blândă apărare.

4.Fiindcă în timpul cel în care
Leon cel mare stăpânea
Cu grijă și cu mână tare,
Odată cu soția sa,

5.Doi din boieri ce se numeau
Candid și Galvie au pornit
Și spre Ierusalim mergeau
În pasul lor cel mult grăbit!

6.Căci ei voiau să se închine
Intrând întru Sfânta Cetate
Și întru locurile pline
De haruri din Cer revărsate!

7.Însă pe drum, ei s-au oprit
În Palestina și aflând
Veșmântul Maicii cel slăvit
S-au bucurat haina aflând.

8.Căci o evreică îl avea
Ținut la locul de cinstire
Și zi de zi îl tămâia
Și se ruga lui cu smerire!

9.Iar în Ierusalim mergând
O raclă ei au făurit
Voind a lua Veșmântul Sfânt
Pentru a fi de ei cinstit!

10.Și făurind o raclă, iată
Ce celeilalte semăna
Au mers schimbând racla deșartă
Cu cea ce Haina o purta!

11.Fiindcă evreica așezase
În raclă Haina Maicii Sfinte
Și grija Ei mereu purta
Și se ruga la Ea Fierbinte!

12.Iară boierii cu ei luând
Racla Divinului Veșmânt
Au mers în țara lor curând
În urmă copia ei lăsând!

13.Și la Constantinopol ei
Au adus racla cea mărită
Voind a fi doar pentru ei
Întru Vlaherne tăinuită.

14.Căci într-un loc metoc numit
De ei Vlaherne, așezând
Racla cea Sfântă, au voit
Să o ascundă orișicând.

15.Însă văzând că nu se poate
Pe împărat au înștiințat
Și el aflând acestea toate
Îndată mult s-a bucurat!

16.Și o biserică zidind
În acel loc racla au pus,
Cu imnuri Sfinte prăznuind
Darul Măicuței Lui Iisus.

17.Iar de atunci, cetatea toată
Sfântul Veșmânt purtând în ea
A fost adesea apărată
De rău, nevoi ori boală grea.

18.Căci Maica Sfântă, Născătoare
A revărsat de milă plină
A Ei cinstită apărare
Și a ei dragoste Divină

19.Căci ea e Mama noastră Sfântă
Care în Ceruri mijlocește
Și știe tot ce ne frământă
Iar de dureri ne izbăvește.

20.Ea este Scara cea Curată
Ce duce spre Mielul Divin
Și întru viața întrisatată
Revarsă blând al Ei alin.

21.Ea este Maica Preacurată
Ce ne veghează cu iubire
Vrând să luăm Calea luminată
Iar nu eterna osândire.

22.Pe cei bolnavi tămăduiește
Celor orfani le Este Mamă
Și pe tot cel ce rătăcește
În moarte, spre Viață îl cheamă.

23.Ea orbilor le dă vedere,
Și pe cei morți îi înviază,
Celor slăbiți le dă putere,
Pe păcătoși îi îndreptează,

24.Și către Fiul Ei mergând
La Sfântul Domn Mântuitor
Pentru noi cei de pe pământ
Ne este Scut mijlocitor,

25.Căci Ea spre Fiul Ei slăvit
Grăiește: Fiul Meu Ceresc,
Iartă pe cei ce au greșit
Care de rele se căiesc!

26.Iartă pe tot cel care vine
Din valea rea, cea de pieire
Care se roagă în suspine
Voind a Mea caldă păzire!

27.Îi iartă, Doamne, și îi lasă
De iad ca izbăviți să fie
Iar de purtarea păcătoasă
Îi curăță pe Veșnicie!

28.Ca nimenea să nu grăiască
Că a venit cândva la Mine
Cerând iertare să primească
Și nu l-am ajutat pe sine!

29.Căci, Fiul Meu Cel Sfânt, ei sunt
Copiii Tăi, creația Ta
Nu îi lăsa în iadul crunt,
Primește mijlocirea Mea!

30.Așa se roagă pentru noi,
Fecioara Sfântă, ajutând
Pe cel ce stă întru nevoi
Ori suferă ascuns, plângând!

31.Și Domnul nostru Sfânt Hristos
Primește mijlocirea sa
Din iad apoi scăpând milos
Pe cei ce vor ei a cânta!

32.Iar noi acum, să lăudăm
A ei cinstită sărbătoare
Și zi de zi să o rugăm
Chemând a ei Sfântă scăpare.

33.Și să grăim: „Sfântă Stăpână,
Potir al Celui necuprins,
Ne fii Măicuța noastră Bună
Acum, când greul e aprins!

34.Iar cu Veșmântul tău mărit
Azi în Vlaherne așezat
Ne apără necontenit
În timpul greu și tulburat.

35.Și peste toți întinde dar
Al tău Veșmânt apărător
Ca luând prin tine mare mare Har
Să slujim Sfântului Păstor.

36.Ca apărați de tine fiind,
În vremi voioase ori de chin
Să fim iertați, Raiul primind
Și slavă să îți dăm. Amin!”

Ana-Georgiana Grigore

Orbul din naștere

Evanghelia orbului din naștere

1. Mergând pe cale, Domnul Sfânt
Un orb din naștere stătea
La toți cei ce treceau cerând
Vreo milostenie aștepta.

2. Iar ucenicii Lui văzând,
Pe orb, spre Domnul au grăit
Plini de mirare întrebând:
„Cine păcatul a plinit?
3. Învățătorule, ne spune
El sau părinții lui, greșind
A fost născut în astă lume
Fiind orb și plata sa primind?”

4. Dar Domnul a răspuns, grăind:
„Nici el și nici părinții lui
Nu au păcătuit,plinind
Ca alții Voia Domnului!

5. Ci întru el se vor vădi
A Domnului lucruri mărite
Și mulți văzând, Îl vor slăvi
Pe Domnul celor împlinite!

6. Iar Eu trebuie să făptuiesc
Lucrările Celui de care
Am fost trimis și să plinesc
Cât este zi a Sa lucrare!

7. Căci vine noaptea și nu poate
Nimeni nimic a mai plini
Cât Sunt în lumea de păcate
Lumina lumii Eu voi fi!

8. Iar Domnul tină a lucrat
Închișii ochi milos ungând
Poruncă orbului a dat
Să meargă la Siloam curând.

9. Mergând cel orb și ascultând
Porunca,ochii și-a spălat
Și s-a întors apoi văzând
Și slavă Domnului a dat!

10. Dar cei ce îl știau pe el
Văzând minunea, se mirau
Cum a văzut și în ce fel
Pe cale mulți îl întrebau.

11. Iar orbul cel tămăduit
De Domnul, a vestit pe Cel
Ce pe pământ l-a izbăvit,
Prooroc spunând că este El.

12. „Eu nu vedeam și la Siloam,
Iisus și Domnul m-a trimis
Pe când de țină îi spălam
Închișii ochi mi s-au deschis!

13. Fiindcă Acesta a făcut,
Tină,ungând blând ochii mei
Și lumea toată am putut
Să văd când i-am spălat pe ei!”

14. Unde E Cel vestit de tine?”
L-au întrebat, dar răspunzând
A spus: „Nu știu!”, căci lângă sine
Hristos nu se afla, plecând.

15. Atunci l-au dus la farisei
Pe cel ce orb a fost cândva
Pentru a fi văzut de ei
Minunea spre a o afla.

16. Și Sâmbătă era, pe când
Iisus a făcut tină cea
Cu care a uns,deschizând
Ochii acelui orb cu ea.

17. Deci iar îl întrebau pe el
Cum de acum vedere are
Și cine, dar și în ce fel S-a împlinit acea lucrare.

18. Iar el spunea: „Tină a pus,
Pe ochii mei și i-am spălat
După Porunca Lui Iisus
Și văzul meu am căpătat!”

19. Și unii farisei ziceau
Că Domnul E Prooroc mărit,
Iar alții însă susțineau
Că Sâmbăta nu a păzit.

20. Căci ei spuneau: „Dacă ar fi,
Acest Iisus din Dumnezeu
A Sâmbetei zi ar păzi!”
Și astfel se certau mereu

21. Fiindcă acei ce au ținut
Cu Domnul răspundeau așa:
„De păcătos ar fi știut
Cum ar plini așa ceva?”

22. Și pe cel orb au întrebat:
„Tu ce ne spui despre Cel care
Vedere minunat ți-a dat,
Ce crezi că E Acesta oare?”

23. „Este Prooroc!a spus pe loc
Cel care orb a fost născut
Dar ei nu au crezut deloc,
Chemând pe cei ce l-au crescut.

24. Și au spus lor: „El e cel care
E orb încă din zămislire?
Este al vostru fiu,sau pare,
De are el acum privire?

25. Iară ai lui părinți au zis:
„Că el e fiul nostru știm!
Dar cine ochii i-a deschis,
Noi nu putem să vă vestim!

26. Știm doar că el e orb de când
A fost născut,dar mai apoi
Cum poate merge azi văzând
Nu putem ști ori spune noi!

27. Este în vârstă, ci mai bine
Îl întrebați pe el, aflând
Cele ce știe despre sine
Și cum de azi vede oricând!”

28. De teamă ei astfel au grăit
Căci cei iudei au hotărât
Să fie aspru izgonit
Cel ce în Domnul a crezut!

29. Pentru aceasta au rostit
Părinții lui : „Îl întrebați
Pe el, căci vârsta i-a venit!”
Că să nu fie alungați.

30. Și pe cel orb din nou chemând
Au spus: „Pe Dumnezeu slăvește!
Căci Acel Om Îl știm având
Păcate și în rău trăiește!”

31. Iar el a zis: „De El ar fi
Un păcătos nu știu, în schimb,
Știu că nu am putut privi
Iar astăzi văd în orice timp!”

32. Ei au răspuns: „Ce ți-a făcut?
Cum a deschis ai tăi ochi, știi?”
Și cel ce orb fiind a văzut
Iar a pornit a povesti:

33. „Acum v-am spus, n-ați ascultat?
De ce vreți iar a auzi?
Cele ce eu v-am arătat
Sau vreți Lui ucenici a fi?”

34. Și cu ocări lui au rostit:
Tu ești un ucenic al Lui,
Dar noi pe Moise am cinstit
După Voința Domnului!

35. Noi știm că Domnul a vorbit
Lui Moise, dar nu știm pe Cel
Care de tine E slăvit
Nu știm de unde vine El!”

36. „Aceasta e minunea mare!
Că voi nu știți de unde vine
Dar prin a Lui blândă lucrare
Orbirea mea a luat din mine!

37. Știm toți că Domnul nu primește
A păcătosului strigare
Dar pe cel drept îl întărește
Și veșnic îi da ascultare!

38. Din veacuri nu s-a auzit
Un om să poată dărui
Vederea celui zămislit
Fiind fără ea în orice zi!

39. „De El n-ar fi din Domnul Sfânt,
Nimic nu ar putea lucra!”
Iar ei cu ură răspunzând
Au început a îi striga:

40. „Tu te-ai născut întru păcat!
Și ne înveți acum pe noi?”
Și din sinagogă l-au dat
Afară pe el mai apoi!

41. Și Domnul dacă a aflat
A lui gonire, a venit
La orbul de toți alungat
Și astfel spre el a grăit:

42.” Crezi în al Domnului Sfânt Fiu?”
Iar el a zis: „Doamne și cine,
Este Acela? că să știu,
Să pot să cred apoi în Sine!”

43. Și Domnul a spus: „Ai aflat
Este Acel ce îți vorbește! ”
Și orbul Lui s-a închinat
Spunând: „Cred Doamne,mă primește!”

44. Dar noi,ce oare învățăm
Dintru acea mare minune?
Putem pe Domnul să urmăm
Crezând așa în astă lume?

45. Astăzi Hristos a dăruit
Vederea celui ce era
Născut ca orb și a vădit
Prin el atunci puterea Sa.

46. Fiindcă Hristos văzul a dat
Acelor ce nu îl aveau
Și milostiv a vindecat
Pe cei care bolnavi erau!

47. Însă aici vedem că sunt
Mai mulți acei ce nu privesc
Deși au ochi, necunoscând
Puterea Fiului Ceresc.

48. Aici cel orb vederea lua
Dar cei care mereu vedeau
Pe Domnul nu puteau urma
Căci ei la suflet orbi erau.

49. Cel orb vedea, înțelegând
Puterea Domnului slăvit
Iar cei ce „vedeau”ocărând,
Goneau pe cel tămăduit!

50. Omul fusese orb din fire
Dar ei erau orbi sufletește
Urmând pe diavol spre pieire
Chiar dacă ochiul lor privește.

51. Căci ochi având, ei nu priveau
Minunea de Hristos plinită
Minte având,nu cunoșteau
A Domnului Voie cinstită.

52. Căci ei spuneau că au urmat
Pe Domnul și Moise cinstind
Dar cum de Legea au călcat
Nedrept pe altul dușmănind?

53. Păzeau Poruncile Cerești?
Pe Moise zilnic ascultau?
Dar vorbele lui proorocești
Prin fapta lor cum de călcau?

54. Căci ei huleau chiar pe Hristos,
De Moise proorocit odată
Spunând că este păcătos
Chiar Fiul cerescului Tată!

55. Cine era orbul din ei?
Cel ce fusese orb cândva,
Pe Domnul lăudând sau cei,
Care la trup puteau vedea?

56. Ei au privit cu ochii lor
Minunea de Iisus lucrată
Dar tot spre portul pierzător
Au mers cu ura lor turbată!

57. Deși vedeau, ei nu vroiau
Să creadă în Hristos, hulind
Și ca dușman Îl socoteau
Pe cel ce Îl cinstea, trăind!

58. Însă când toți l-au părăsit
Pe orb, Hristos la el venind
Cu milă blând l-a întărit
Ai lui ochi spirituali trezind!

59. Căci nu doar văzul cel trupesc
I-a dat, ci lui i-a revelat
Al Său Scop Sfânt, dumnezeiesc
Și ucenic l-a arătat!

60. Când cei ce drepți s-au socotit
Pe Domnul nu au cunoscut
Cel orb pe Domnul a vestit
Și rolul Său Sfânt a știut.

61. Căci ei spuneau că pot vedea
Dar erau orbi, răul lucrând
Și își strângeau osândă grea
Întru fățărnicie stând!

62. De altfel Domnul ne vestește
Că de în lume orbi am fi
Păcatul nu ne murdărește
Și osândirea nu am ști!

63. Așadar cei ce nu știu
Cuvântul Sfânt și rău plinesc
Pentru păcate,mai târziu
Mult mai puțin se osândesc!

64. Dar cei ce spun că știu,aflând
Al Domnului Cuvânt, plinind
Rău și păcate pe pământ
Se osândesc în veci plătind!

65. Deci să luăm seama,nu cumva
Cu sufletele orbi să fim
Căci grea osândă vom avea
Dacă fățarnici ne vădim!

67. Căci fariseii vor afla
O grea osândă și durere
Dar cel ce crede, va avea
De la Hristos în greu putere!

68.Și Domnul îi va fi păzire
Precum a fost celui gonit
Pentru a sa mărturisire
Fiind ocărât și pizmuit.

69. Pentru că Domnul niciodată
În greu nu îl va părăsi
Pe cel ce vrea în clipa toată
A Îl urma și preamări!

Ana-Georgiana Grigore

Mironosițele femei

Sfânta  Evanghelie de la Marcu 15; 43-47, 16; 1-8

1. Fiind Vineri seara și urmând
Apoi a Sâmbetei venire
Iosif cel cu bun chip mergând
S-a dus la Pilat cu grăbire.

2. Fiindcă și Iosif aștepta
A Domnului Împărăție
Și-Arimateea era
Cetatea lui de obârșie.

3. Și i-a cerut cu îndrăznire
Al Domnului Trup răstignit
Iară Pilat plin de uimire
A fost ,aflând că a murit.

4. Și pe sutaș la el chemând,
L-a întrebat,dacă Iisus
E mort demult, astfel aflând
Întocmai cum Iosif i-a spus.

5. Și a dat lui Trupul Cel Sfânt
Al Domnului, spre îngropare,
Iar Iosif giulgiu cumpărând
A împlinit acea lucrare.

6. Căci de pe Cruce coborând
Pe Domnul, el L-a înfășat
Iar Trupul Său întru mormânt
A fost de dânsul așezat.

7. Acel mormânt era săpat
În stâncă, mai apoi fiind
Greu cu o piatră astupat
Trupul Cel Sfânt pecetluind.

8. Maria, a lui Iosif mamă,
Stătea alături de acea
Ce Magdalena se mai chemă
Privind mormântul ca și ea.

9. Când Sâmbăta s-a terminat
Maria Magdalena iată,
Și Salomeea au luat
Pe mama lui Iacob îndată.

10. Și miruri cumpărând în zori,
Au mers grăbit către mormânt
Și își spuneau de multe ori
Una spre alta cuvântând:

11. „Cine va fi acela care,
Vrând,pentru noi va prăvăli
Piatra cea pusă la intrare
Mormântul spre a străjui?”

12. Însă ai lor ochi ridicând,
Au văzut piatra răsturnată
Și în mormânt apoi intrând
Au primit vestea așteptată.

13. Căci piatra mare,cea aflată,
La a mormântului intrare
Era vădit înlăturată
Prin Mâna Domnului Cea tare.

14. În partea dreaptă în mormânt,
Un tânăr ele au aflat
Care purta un alb veșmânt
Iar ele mult s-au spăimântat

15. Dar el a zis: „Nu aveți teamă!
Voi pe Iisus Îl căutați,
Cel ce Nazarinean Se cheamă
Însă aici nu Îl aflați!

16. Vreți pe Acela răstignit,
Și în acest loc îngropat
Dar precum vouă a vestit
Acum din morți a înviat!

17. Priviți și locul îngropării
În care El a fost lăsat
Până la ceasul ridicării
În care moartea a călcat!

18. Porniți la ucenici spunând
Lor și lui Petru, că Iisus
Mai înaintea lor mergând
Îl vor vedea, cum El a spus!

19. Căci precum lor a spus cândva
În Galileea va veni
Și, de vor merge, vor vedea
Cum ce a spus se va plini! „

20. Dar ele ieșind, au fugit
De la mormânt înspăimântate
Și nimănui nu au grăit
Nimic din cele revelate.

21. Biserica azi prăznuiește
Pe cele de mir purtătoare
Și tuturor ne amintește
De rolul lor cel Sfânt și mare!

22. precum moartea a venit
În om prin mână femeiască,
La fel și Viață am primit
Prin curăția feciorească!

23. Căci dacă Eva a chemat
Moartea, pe șarpe ascultând,
Prin rodul Maicii Cel curat
Am fost salvați, Viața aflând!

24. Iar tot ce Eva a pierdut,
Noi am aflat prin Maica Sfântă
Pe când satana a văzut
Puterea iadului înfrântă!

25. Și a femeii demnitate
Cea prin cădere risipită
Astfel în neamurile toate
A fost de Domnul reclădită!

26. Căci prin Cereasca rânduire,
Femeilor a fost întâi,
Vestită Sfânta izbăvire
Și Învierea Domnului!

27. Pentru că ele miruri luând,
Fără de teamă au venit,
Către mormânt cu toate vrând
Să ungă Trupul Cel Slăvit.

28. Când și apostolii au stat,
Ascunși, de frica suferinței,
Acestea s-au îmbărbătat
Cu arma Sfântă a credinței.

29. Iară credința și iubirea,
Avută, le-a învrednicit
Să afle primele vestirea
Ce lumea o a veselit!

30. Căci au fost bine credincioase
Intrând în slujba mântuirii
Urmând pe Domnul curajoase
Chiar și în ceasul răstignirii!

31. Însă și noi să le urmăm
Pilda lor Sfântă de trăire
Cuvântul Sfânt să ascultăm
În vremi de pace și mâhnire!

32. Și să avem credința lor
Prin vorbe, gânduri și purtare
Atât pe timp voios și spor
Cât și în greu și încercare!

33. Dar pe Hristos să Îl slujim
Precum și ele odinioară
Și prin ce zilnic făptuim
Iar nu numai prin vorba goală!

34. Căci Sfântul Iacov ne vestește
Că o credință fără faptă
Ce doar prin vorbe se cinstește,
E în zadar și este moartă!

35. Căci faptele adeveresc
Credința ce o ai, creștine,
Cuvintele nu folosesc
De nu te au pildă pe tine!

36. Nimeni nu poate învăța
Pe altul Calea Lui Hristos,
De nu dă pildă viață sa
Și portul său cel credincios!

37. Cum poți vreodată a grăi
Că Domnului slujești oricând?
De nu plinesti în orice zi,
Prin ce lucrezi,al Său Cuvânt?

38. De tu lucrezi tot rău mereu,
Cum ai putea vreodată spune:
„Eu Îl urmez pe Dumnezeu!
Și Voia Sa în astă lume?”

39. Căci chiar de spui, vei fi vădit
De portul tău ca fiind dușman
Al Celui Sfânt,căci ai plinit
Fapta cea rea dintru satan!

40. Iar nimeni nu poate sluji
La doi stăpâni, chiar de ar vrea
Căci unuia fidel va fi,
Pe când pe altul va sfida!

41. Sau doar pe unul va iubi,
Pe celălalt mult dușmănind
Dar drag creștin, al cui vei fi
Porunca lui oricând plinind?

42.Vei fi al Lui Hristos,trăind
Curat și bun în orice ceas?
Sau al pieirii,împlinind
Ce spune al satanei glas?
43. Căci după rod e cunoscut
Pomul, iar omul e vădit
Prin faptele ce a făcut
Chiar de om bun el s-a numit!

44. De altfel Domnul a grăit,
Că pomul rău,rod rău va da
Iar pomul bun dă însutit
Rodul cel bun, nu roada rea!

45. Nu poate pomul rău să dea
Roada cea bună, iar acel
Ce e pom bun,nu va avea
Vreo roadă rea nicicând în el!

46. Au doară omul va putea
Culege strugurii din spini?
Sau vreo smochină va lua
Din tufa cea de mărăcini?

47. Al nostru rod va arăta,
Dacă pe Domnul am urmat
Căci adevărul nu va sta
Fără să fie revelat!

48. Femeia azi dacă va vrea
Creștină să fie numită
Credința ei va revela
Prin fapta cea de ea plinită!

49. Iar pildă ei mereu vor fi
Mironosițele femei
Și Domnului Îi va sluji
În anii fericiți ori grei!

50. Va naște prunci și iubitor,
Spre Domnul îi va îndruma
Veghind mereu asupra lor
Calea pieirii să nu ia.

51. Căci a femeii mântuire
Este prin nașterea de fii,
Dacă a Domnului Voire
În ei de mici o va sădi!

52. Ca ei să poată să vestească
Cuvântul Sfânt la rândul lor
Pe alții să călăuzească
Dând un exemplu grăitor.

53. Ca toți să fim pe Sfânta Cale
Și Domnul întru noi să fie
Iar noi plinind Voile Sale
Să luăm a Sa Împărăție!

54. Să fim și noi dar purtători,
Ai mirului faptelor bune,
Ca să fim vrednici următori
Ai Lui Hristos în astă lume!

55. Și cu acest mir să venim
Lângă Mormântul Luminat
Și credincioși să glăsuim:
„Hristos din morți a înviat!”

Ana-Georgiana Grigore

Marele Mucenic Gheorghe

În cinstea Marelui Mucenic Gheorghe

 1.Martir ales, curat și Sfânt,
Venind în plâns noi te rugăm,
Să ne păzești de rău oricând
Pe Calea Vieții toți să stăm!

2. Slăvit Martir ce ai primit
A suferi chinuri amare
Pentru Hristos și te-ai jertfit
Primește a noastră cântare!

3. Ales Ostaș al Lui Hristos
Ce pe satan ai biruit
Al nostru strigăt păcătos
Spre tine se urcă smerit!

4. Căci pe Hristos ai lăudat
Fără de teamă pe pământ
Mânia iadului turbat
Ai biruit-o, chin răbdând.

5. Prin greu, ocări și chin în lume
Ai luat în Cerul Sfânt cinstire
Plinind în viață cele bune
Ai luat Cereasca răsplătire.

6. Pe împărații pământești
Ai înfruntat fiind plin de har
Iar planurile diavolești
Au fost vădite în zadar.

7. Cununa slavei Lui Hristos
Stă azi pe Capul tău cel Sfânt
De traiul cel întinăcios
Ne curăță în port și gând!

8. Căci tinerețea ta, slăvite
A fost Domnului închinată
Și orice patimi și ispite
Ai rușinat în vremea toată.

9. Și pe noi astăzi ne păzește
De orice rău ori trai spurcat
Și la Hristos blând mijlocește
Ca să ne ierte de păcat.

10. Pe tineri îi îndeamnă Sfinte
Pe Domnul Sfânt să Îl urmeze
Ca fiind aleși în port, cuvinte
De iad să se îndepărteze!

11. Sfinte Gheorghe, fii făclie
Nouă, de Sfântă Lumină
Să pornim spre Veșnicie
Alungând păcat ori vină!

Ana-Georgiana Grigore

Sfântului Gheorghe

1. Sfânt Martir al biruinței
Pe satan ai spăimântat
Căci prin dragostea credinței
Chinuri grele ai răbdat.

2. Ai urmat Drumul deschis
De Hristos și Dumnezeu
Către Raiul cel promis
Îndurând dureri și greu.

3. Iar pe zei batjocorind
Pe Iisus ai preamărit
Pentru Domnul suferind
Iad și rău ai biruit!

4. Sfinte Gheorghe, fără teamă
Ai mustrat pe împărat
Și i-ai spus cum va da seamă
Pentru greul său păcat!

5. Și supus la chinuri grele
Pe Hristos nu ai trădat
Iar pe cei ce lucrau rele
Pentru greul său păcat!

6. Deși tânăr, ai gonit
Mila pentru viața ta
Mari minuni ai săvârșit
Rușinând calea cea rea!

7. Îndurând pentru Hristos
Mulți, prin ține au crezut
Lăsând portul păcătos
Calea morții au pierdut.

8. Iar după a ta plecare
Lucruri mari ai făptuit
Multora,ca alinare
Ajutor, ai răsărit!

9. Căci din Cerul Sfânt, călare,
Pe pământ ai coborât
Pe satan în înfruntare
Biruind,l-ai doborât.

10. Iar minuni și azi milos
Săvârșești spre ajutor
Sfinte Gheorghe,spre Hristos,
Ne fii cald sprijinitor!

Ana-Georgiana Grigore

Apostolul Toma

Evanghelia Duminicii Sfântului Apostol Toma

1. În prima zi din săptămână
Fiind seară, ucenicii iată
Stăteau în casă împreună
Cu poarta casei încuiată.

2. Căci se temeau ca nu cumva
Să fie crunt prinși de iudei
Iar pe când triști stăteau așa
A venit Domnul între ei.

3. „Pace vouă!” a grăit
Hristos între apostoli stând
Iar dânșii mult s-au veselit
Văzând că este Domnul Sfânt.

4. Căci El la toți le-a arătat
Ale Lui Mâini și Coasta Sa
Iar mai apoi Duh Sfânt le-a dat
În lume spre a predica.

5. Și „Pace vouă!” iar le-a spus
„Așa cum Tatăl Meu din Cer,
Pe Mine lumii M-a trimis,
Eu vă trimit la cei ce pier!

6. Și cărora le veți ierta
Păcatele, vor fi iertate
Iar cărora le veți păstra
În ceruri Sus vor fi păstrate!”

7. Dar din cei doisprezece care,
Erau apostoli Domnului,
Unul nefiind la arătare,
Nu a văzut venirea Lui.

8. Căci Toma nu era aflat
Cu dânșii când ei au văzut,
Pe Domnul Sfânt, Cel înviat,
Și pe ceilalți nu a crezut.

9. Fiindcă aceștia lui i-au spus
Cum stând în casă toți închiși,
La dânșii a venit Iisus
În lume fiind de El trimiși.

10. „De însumi Eu nu voi privi,
Mâinile Lui cu semn de cui,
Și nu I le voi pipăi,
Nu dau crezare nimănui!

11. De nu voi pune, atingând,
Degetul meu în coasta Sa,
Și în al cuielor semn crunt
Crezare nicicând vă voi da!

12.Iar după opt zile trecute
Fiind ucenicii adunați,
Cu porțile greu zăvorâte
Cu Toma ei erau aflați.

13. Și Domnul în casă intrând,
Iar „Pace vouă!”le-a strigat
Apoi către Toma zicând
Pe el să vină l-a chemat.

14. A zis: „Al tău deget adu,
Aici privind Mâinile Mele
Și Coasta-Mi pipăie, și nu
Te îndoi nicicând de ele!

15. Necredincios tu să nu fii
Ci credincios în orice zi!”
Iar Toma când se lămuri
A prins spre Domnul a grăi:

16. „Doamne-al Meu și Dumnezeu!”
A glăsuit Toma voios
Iar celui ce a crezut greu
Îndată i-a răspuns Hristos:

17. „Tu ai crezut, căci M-ai văzut,

Dar fericiți vor fi acei,
Ce nevăzând tot au crezut
Ferice veșnic fiind de ei!”

18. Multe minuni în fața lor
Mântuitorul a făcut
Dar nu s-au scris pentru popor,
Scriptura nu le-a încăput!

19. S-au scris acestea pentru voi,
Că Iisus Domnul E să știți,
Și să credeți în El apoi,
Ca veșnic prin El să trăiți!

20. Hristos și nouă azi ne cere
Să fim tot credincioși oricând
Pe timp de pace sau durere
În orice zi bine lucrând.

21. Fiindcă în viață, doar credința
Adevărată biruiește
Plânsul, necazul, suferința,
Și blând pe oameni întărește!

22. Căci omul cel care nu are,
Credința, chiar dacă trăiește
Cade ușor în disperare
Și către iad se prăbușește.

23. Acela totul vede rău,
Și nu crede nimic, nicicând
Și ăși petrece timpul său
Întru tristețe des umblând.

24. Tot de aceasta l-a mustrat
Hristos pe Sfântul Toma blând
Căci nu era încredințat
Vestea cea Sfântă el aflând.

25. Căci Duhul Sfânt nu coborâse
Pe Sfântul Toma și așa,
La început el nu crezuse
Voind minunea a vedea!

26. Dar noi, creștinii de acum,
Credem în Domnul sau trăim
Departe de Cerescul Drum,
Pe când creștini ne tot numim?

27. Pe Domnul Sfânt noi am aflat?
Sau de Biserică fugim?
Mergând spre patimi și păcat
Și la osândă nu gândim?

28. Iar dacă spunem că urmăm
Mântuitorului, crezând,
Prin port și faptă ne aflăm
Cu Domnul, Voia Lui făcând?

29. De credem noi în Dumnezeu,
Știm cum El vede, cunoscând,
Al nostru port și gând mereu
Tot ce plinim oricând, văzând?

30. Știm că El, Cel ce a creat,
Urechea, tot va auzi?
Sau Cel ce ochi nouă a dat
Păcatul nostru va privi?

31. Sau știm cum Cel ce a lucrat,
Mintea umană iscusit,
Știe și gândul cel aflat
Ascuns, de oameni tăinuit?

32. Căci vom putea să tăinuim
De oameni, poate, o lucrare
Dar pe Hristos nu amăgim
Căci El ne știe gând, purtare!

33. Credința noastră este vie?
Prin fapte bune susținută?
Sau este doar fățărnicie,
Din rău și prin minciuni făcută?

34. Suntem creștini dreptmăritori,
Dar credem cu adevărat?
Sau suntem răi ori răpitori,
Spunând că avem port curat?

35. Să credem toți și să trăim,
Așa cum Domnul a voit

Prin tot ce spunem sau plinim
Domnul să fie preamărit

36. Căci de lucrăm răul, pe când
Spunem că suntem cu Hristos,
Mințim, pe Domnul defăimând
Prin portul rău, cel păcătos!

37.Căci Domnul vede tot și știe
Chiar și lucrarea neplinită
și vom lua plata în vecie
A noastră faptă fiind vădită!

38. Să fim creștini și prin purtare
Având credința neclintită
Iar ea să fie roditoare
Pe timp frumos și în ispită!

39. „Sfinte Toma, cel ce ești,
Cu apostolii cinstit,
Te rugăm să întărești
Crezul nostru mult slăbit!

40. Ca să credem cu tărie,
În Hristos, curat trăind,
Și în clipe de urgie,
Să nu ne smințim, fugind!

41. Ci să mergem zi de zi
După Domnul, sinceri fiind,
Știind că plată vom primi
Încercarea biruind!”

Ana-Georgiana Grigore

Izvorul tămăduirii

La praznicul Izvorului Tămăduirii

1. Slăviți azi Sfânta sărbătoare
A Maicii Domnului Hristos
Pe Sfânta Doamnă Născătoare
O lăudați în cor voios!

2. Din valurile încercării
Din vântul greului lumesc
Dați slavă astăzi îndurării
Măicuței Domnului Ceresc!

3. Copiii toți veniți cântând,
Slăvitei Maici cu bucurie
Milostivirea Ei oricând
În lumea toată să se știe!

4. Căci azi venind, sărbătorim,
Izvorul cel vindecător
Al Maicii Sfinte și vestim,
Spre toți aă Ei Sfânt ajutor!

5. Căci din a Ei milă Divină,
Celor bolnavi a răsărit,
Un Sfânt Izvor, ca ei sa vină,
Cu rugăciuni spre Ea smerit.

6. Și mai apoi, stropiți fiind,
Cu apă din Izvorul Sfânt
Să fie vindecați, primind
Scăpare, alinare luând.

7.Iar mulți au fost tămăduiți
Așa, și mulți orbi au văzut
Și cei de mult timp ologiți
Apoi să meargă au putut!

8. Mulți au scăpat de boli cumplite,
Cei slăbănogi fiind întăriți
Și răni au fost tămăduite
Iar diavolii au fost goniți.

9. Astfel Stăpâna Preacurata
Pe oameni blând a ocrotit
Iar noi în greu și boală toată
Să O chemăm plângând smerit!

10. „Măicuță, Mamă iubitoare,
Și noi venim nădăjduind
Spre ocrotirea Ta cea mare
A Ta milostivire știind.

11. Al nostru suflet greu rănit
De răutăți, îl curățește
Iar trupului de boli rănit
Tămăduiri îi dăruiește!

12. Căci Maica Sfântă, bolnăvirea,
Trupească, zilnic o chemăm
Prin râul și tămăduirea
În care des ne cufundăm.

13. Și cu a Ta milostivire,
Revarsă Maică întru noi,
Izvor de pace și iubire,
Ca toți să Te slăvim apoi!”

Ana-Georgiana Grigore

Învierea Domnului

Veniţi acum de luaţi Lumină!

1. Veniţi acum de luaţi Lumină
Şi înviaţi din rău, păcat
Lăsaţi azi trupul cel de tină
Şi luaţi iar chipul luminat!

2. Să înceteze plâns,suspin,
Şi întristarea să dispară
Căci din mormânt cu glas senin
Hristos pe morţi a scos afară.

3. Să lepădam haina de jale
Să îmbrăcăm haina iubirii
Căci din a iadului grea vale
Răsare raza Mântuirii.

4. Azi alungaţi durerea cruntă
Şi înviaţi precum Hristos
Pământ şi cer şi îngeri cântă
Voioşi praznicul Cel frumos.

5. Adam acum se veseleşte
Iar Eva este izbăvită
Pământul tot se mântuieşte
Făptura este curăţită.

6. Cei necăjiţi şi cei bogaţi
Acel curat sau păcătos
Astăzi cu toţii adunaţi
Să prăznuim lângă Hristos!

7. Şi nici o lacrimă acum
Să nu se verse cu amar
Căci azi primim slăvitul Drum
Hristos din Ceruri ne dă Har.

8. Veniţi cel mic şi cel mai mare
Cel ce conduce sau slujeşte
Hristos învie, dând iertare
Blestemul vechi pe veci zdrobeşte.

9. Pe la morminte flori sădiţi,
Şi lăudaţi toţi Învierea,
Pe cei sărmani îi miluiţi,
Uitaţi acum,greul durerea!

10. Dar nu uitaţi să fiţi mereu,
Cu suflet bun,milos,curat
Rostind încet în ceasul greu
Voios:”Hristos a înviat!”

Ana-Georgiana Grigore

Vinerea Mare

1. Un Miel Divin este jertfit
Pe Golgota azi pentru noi
Păcatul vechi e curățit
Iar Raiul e deschis apoi.

2. Acum iudeii răstignesc
Hulind, pe Domnul Savaot
Toți îngerii se tânguiesc
Se zguduie pământul tot!

3. Suit pe Lemnul Crucii Sfinte
Batjocorit fără păsare
Stă azi al lumii Sfânt Părinte
Primind Jertfirea cu răbdare.

4. Deasupra Golgotei zburând
Plâng Heruvimi si păsări multe
Dar dintre cei de pe pământ
Cine va vrea să le asculte?

5. Adam văzând,se veselește
Aflând în Ceruri mântuirea
Sub Cruce, Maica se jelește
Privind amar, plângând Jertfirea.

6. Acum satan se biruiește
Căci Creatorul înălțat
Pe Lemnul Crucii chin primește,
De creaturi e defăimat!

7. Toți oamenii de la Adam
Și noi, primim Sfânta iertare
Răcnește șarpele-satan
văzând a iadului prădare.

8. Azi Cerul nouă se deschide
Tâlharul e în Rai intrat
Prin moarte, moartea se închide
Iar omul vechi este salvat.

9. Dar noi, acum, când Domnul Sfânt
Se răstignește, răbdând
Plinim doar bine orișicând
Și îl slăvim prin port și gând?

10. Primim iertarea cea miloasă
A lui Hristos, sau vom rămâne
Închiși în viața păcătoasă
Neștiind de gând ori fapte bune?

Ana-Georgiana Grigore